În urmă cu câteva zile s-au petrecut câteva avalanse în munții Făgărașului, două dintre ele lovind hotelul Pârâul Capra, spărgând geamurile ferestrelor și avariind mașinile aflate în parcare. Din fericire, efectele s-au rezumat la pagube materiale, neexistând victime. Astfel de avalanșe sunt firești și trebuie înțelese așa cum sunt: fenomene naturale. Conduita noastră în raport cu ele este ceea ce influențează într-un mod decisiv efectele lor, respectiv victimele și pagubele materiale, și de aceea considerăm că este un subiect care merită abordat în această perioadă.
Nu dorim să insistăm pe definiția avalanșelor, însă considerăm că este foarte important să înțelegem cum sunt ele percepute în România de către populația largă. Astfel, avalansele sunt adesea percepute drept un fenomen natural care se produce în timpul iernii în zonele de munte și reduce posibilitatea de parcurgere a unor trasee turistice, însă el poate afecta și infrastructura și construcțiile. Din păcate, nu toți dintre cei care ajung iarna în aceste zone conștientizează pericolul și, din acest punct de vedere, putem afirma că expresia preferată de ziariști – surprins de avalansa – este adevărată.
Înainte de a încerca o analiză a celor petrecute în ultimele zile în munții Făgărașului, trebuie să subliniem că avalanșele sunt clasificate în funcție de mărime după standarde bine stabilite la nivel european, care iau în considerare nu doar dimensiunile fizice ale avalanșelor, ci și potențialul distructiv în raport cu pagubele materiale provocate. Astfel, relieful Carpaților favorizează doar sporadic formarea unor avalanse foarte mari și avalanșele petrecute în aceste zile în zona hotelului Pârâul Capra se încadrează în aceste limite.
Ruinele cabanei Radu Negru. (imagine fotocopiată din lucrarea “Piatra Craiului, o istorie ilustrată”, I. Bordea, 2019)
Istoria consemnează mai multe situații în care avalanșele au avariat sau chiar distrus clădiri din zona montană. În anul 1704, schitul Sihastru din Ceahlău a fost distrus în ceea ce a este a doua avalanșă ca mortalitate înregistrată până acum în Carpații românești. În munții Bucegi, a doua cabană Mălăiești a fost distrusă de o avalanșă în 1923, iar actuala cabană, aflată încă în construcție, a fost avariată în 2007. În Piatra Craiului, o avalanșă din 1921 mătură cabana SKV din Poiana Vlădușca, iar în 1953 cabana Radu Negru este distrusă în aceeași zonă. În fine, în munții Făgărașului, cabana Sâmbăta a fost, în mai multe rânduri, lovită de avalanșe, în 1994, 1997, așa cum s-a întâmplat și cu clădiri din căldarea Bâlii, în 1997.
Nivologia evidențiază, așa cum am ilustrat și în cadrul prezentării Winter Safety Day, trei factori de bază care influențează riscul producerii de avalanse – zăpada, vremea și terenul – la care se adaugă factorul uman.
Analizând avalanșele petrecute în zona hotelului Pârâul Capra, putem afirma cu certitudine că zăpada (strat proaspăt de zăpadă de dimensiuni foarte mari), vremea (vânt puternic, temperaturi foarte scăzute) și terenul (văi glaciare, cu bazine de acumulare și pereți abrupți) au reprezentat condiții de manual pentru producerea de avalanse. Mai mult de atât, buletinul de avalanșă emis de ANM pentru respectiva perioadă oferea informații clare despre situația din teren și au fost emise avertismente relevante.
Nu dorim – și nici nu suntem în măsură – să căutăm vinovați pentru cele întâmplate, însă credem că este important să vorbim despre noțiunea de risc și cum este ea privită într-o activitate în natură. Prin profesia noastră, înțelegem că riscul este prezent în fiecare activitate montană și nu poate fi complet eliminat, ci doar gestionat. El trebuie identificat, evaluat și redus până la un minim acceptat în relație cu grupul și cu obiectivul propus.
Referindu-ne la o situație similară precum cea petrecută în urmă cu câteva zile, considerăm că atât proprietarii unităților de cazare aflate în zona montană și deservite de infrastructură rutieră, cât și autoritățile statului, sunt datori să ia toate măsurile de siguranță pentru a nu expune turiștii la un grad ridicat de risc în timpul șederii și accesului înspre/dinspre unitățile în cauză. Totodată, turiștii trebuie să se asigure că urmează cu strictețe reglementările în vigoare, expunându-se astfel la un risc minim.
Dorim să atragem atenția că această situație nu coincide cu situația unui traseu de drumeție nerecomandat pe timp de iarnă, căci vorbim, în fond, nu despre drumeție, alpinism sau schi de tură, ci despre o situație rutieră în teren de munte expus avalanșelor.
Avalanse în România, riscuri și atitudini. (imagine ISU Argeș)
În concluzie, încurajăm toate persoanele care doresc să ajungă iarna pe munte, fie că vorbim despre pasionați de drumeție, alpinism, schi de tură sau turism pe patru roți, să se informeze, să se instruiască și să judece obiectiv și conștient riscurile la care se expun.
0 Comments