La sfârșitul anului trecut (2019), clubul internațional de elită GHM (Groupe de Haute Montagne) a sărbătorit 100 de ani de la înființarea sa, printr-un eveniment de două zile în Chamonix și Chambéry.
Cu această ocazie Leslie Fucsko, alpinist român născut în Oradea, membru și fost președinte GHM (2005 – 2010), precum și membru de onoare al Societății Ghizilor a pregătit un mic material informativ și în limba română, pe care ne face plăcere să-l publicăm mai jos:
”Cu această aniversare a fost publicată și o carte de memorii, în care istoria lungă a clubului este reflectată prin evocarea a 100 de ascensiuni marcante realizate de membrii clubului de diferite neamuri și din diferite țări.
Fiind citat alături de cele mai mari nume ale alpinismului mondial, este nu doar o plăcere liniștitoare, ci și o imensă recunoaștere din partea celor care își trăiesc viața prin aceeași pasiune profundă ca și mine!
Cartea publicată este, de asemenea, o adevărată curiozitate istorică, în sensul că nu numai că transmite povestea ascensiunilor către posteritate, dar o face cu adăugarea de anecdote vechi și noi ale membrilor publicați.
Cei patru autori care au co-semnat cartea sunt în același timp jurnaliști și alpiniști, membri GHM.
Evenimentul din Franța s-a bucurat de o participare importantă cu peste patru sute de invitați prezenți la lansarea cărții și la petrecerea aniversară a GHM.
Pe lângă francezi, mai multe țări au fost reprezentate prin personalități notabile din trecut, dar și multe figuri marcante din lumea alpinismului de azi.
Groupe de Haute Montagne a fost fondat în 1919 de un grup de alpiniști, dintre cei mai remarcabili membri ai Clubului Alpin Francez, astfel că de la bun început această nouă asociație a avut vocație elitistă.
Inițial, clubul era limitat doar la cei mai buni alpiniști francezi dar după cel de-al doilea război mondial, alpiniștii străini au fost invitați să se alăture clubului. Astfel Ricardo Cassin, Walter Bonatti, Doug Scott sau Chris Bonington au fost printre primii membri străini ai clubului.
Începând din anii ‘40 și până la sfârșitul anilor ‘90, GHM a avut o influență determinantă în organizarea alpinismului francez, astfel că majoritatea alpiniștilor francezi cunoscuți și mai puțin cunoscuți, au fost candidați sau au devenit membri în GHM.
Calitatea de membru GHM se obține exclusiv prin invitație personală și este în funcție de performanțele candidaților. În fiecare an, membrii consiliului de administrație alcătuit din alpiniști de renume, din mai multe generații, decid cu privire la admiterea de noi membri.
Astăzi, asociația are peste 400 de membri și își păstrează în continuare prestigiul internațional, în ciuda faptului că acest club nu a pus niciodată prea mult accent pe promovarea imaginii sau pe evenimente de autopromovare.
Cam toți reprezentanții ”epocii de aur” a alpinismului mondial au fost membri GHM, precum și mulți alți alpiniști cu nume mai puțin cunoscute publicului larg. O mare parte din țările unde există alpiniști și se practică alpinism de top mondial sunt reprezentate în cadrul clubului.
În lumea alpină, a fi membru GHM înseamnă recunoașterea unei întregi cariere excepționale în alpinism, nu doar a unei singure ascensiuni deosebite.
Primii alpiniști din Europa de Est care au devenit membri GHM au fost sloveni și polonezi, printre care Franz Knez, Andrej Stremfelj, Jerzy Kukuczka sau Wojciech Kurtyka, urmați mai apoi de ceho-slovaci precum Igor Koller.
În ceea ce mă privește, admiterea mea în GHM în 1998 a însemnat, pe lângă recunoașterea semenilor mei, posibilitatea excepțională de a cunoaște personal legende ale alpinismului precum René Desmaison, Catherine Destivel, Christophe Profit, Claude Deck, Chris Bonington, Pierre Mazeaud, Jeanne Franco, Doug Scott, Jean Afanassieff sau Valery Babanov.
Cu unii dintre membri GHM precum Stéphane Benoit, Benoit Grison, Stéphane Bauzac, Hubert Giot sau Yannick Seigneur am făcut numeroase ascensiuni și chiar expediții comune în diferite colțuri ale lumii.
Multă vreme, GHM nu a organizat nici un eveniment mass-media. Asta până când președintele Jean Claude Marmier și încă un membru “hiperactiv” – Francois Marsigny, după o noapte de petrecere din ianuarie 1991, au imaginat organizarea unui eveniment asemănător premiului Oscar, dar pentru alpinism.
Așa s-a născut premiul Piolet d’Or (Pioletul de Aur) care a devenit evenimentul cel mai cunoscut și reprezentativ azi, din lumea alpină mondială.
Este interesant de menționat că primul premiu Piolet d’Or, care a fost decernat la Chamonix în 1992, a fost acordat la doi sloveni, Andrej Štremfelj și Marko Prezelj, remarcabili alpiniști din estul Europei.
De atunci, Pioletul de Aur s-a impus la nivel mondial, ca singura recunoaștere internațională a celor mai remarcabile performanțe din alpinism.
În anul 2001 am avut onoarea să fiu nominalizat și eu la Pioletul de Aur, făcând parte din echipa mixtă franco – maghiaro – română (Stéphane Bauzac – Babcsàn Gàbor – Leslie Fucskó). Împreună am deschis o nouă rută pe fața estică Cerro Mascara din Patagonia. Traseul a fost numit ”Fragile Faces” (850m, 6c, A4) cu 13 zile petrecute în perete.
În acel an, pe lângă nominalizarea internațională la Pioletul de Aur, această performanță a obținut ”Cristalul” FFME în Franța și titlul de ”Performanța anului 2001” în alpinismul din Ungaria.
”Nemo est propheta in patria sua”…
0 Comments